Noile reguli UE de returnare: ce se schimbă din 2027 pentru străinii fără drept de ședere și cum îți ții lucrătorii în legalitate

Un permis unic expirat de trei săptămâni, pentru că dosarul de prelungire a așteptat o semnătură. Un contract încetat într-o vineri, fără ca cineva să-i spună omului ce termen are de luni încolo. De cele mai multe ori, așa rămâne un lucrător străin fără drept de ședere: printr-un termen ratat.

Pe 1 octombrie 2026, Consiliul UE a adoptat Regulamentul privind returnarea, care stabilește reguli comune în toată Uniunea pentru cetățenii din afara UE rămași fără drept de ședere. Fiind regulament, se aplică direct și în România și înlocuiește Directiva 2008/115/CE, pe care se sprijină azi capitolul despre returnare din OUG 194/2002.

Logica lui se reține ușor:

• cine își ține actele la zi nu simte nicio schimbare;
• cine rămâne fără drept de ședere, dar cooperează cu autoritățile și își rezolvă situația sau pleacă la timp, își păstrează șansa de a reveni legal;
• cine se ascunde sau pleacă pe ascuns în alt stat membru plătește mult mai scump decât până acum.

Pe cine privește și pe cine nu

Nu îi privește pe lucrătorii cu viză sau permis valabil. Avizul, viza de lungă ședere, permisul unic și procedurile din WorkinRomania.gov.ro rămân exact cum sunt. Nu îl privește nici pe cel care a depus la timp cererea de prelungire și așteaptă răspunsul: cu dovada depunerii, șederea lui este legală.

Îl privește pe orice cetățean din afara UE care nu mai îndeplinește condițiile de ședere (art. 3 pct. 2). Printre lucrătorii străini, situațiile obișnuite sunt:

• permisul unic a expirat și cererea de prelungire nu s-a depus;
• contractul de muncă a încetat, iar cele 90 de zile în care un nou angajator putea depune cererea unică au trecut;
• prelungirea dreptului de ședere a fost refuzată;
• viza de lungă ședere a expirat fără ca permisul să fi fost cerut.

În aceste situații, decizia de returnare se emite odată cu decizia care încheie șederea legală sau imediat după (art. 5 alin. 12). Cine are permis de ședere sau viză de lungă ședere valabilă în alt stat membru nu primește decizie de returnare: i se cere să plece imediat în acel stat (art. 6).

De când se aplică

Consiliul a anunțat publicarea în Jurnalul Oficial al UE pentru săptămânile de după vot, așa că regulile care îi privesc direct pe lucrători încep să se aplice în toamna anului 2027. Până atunci rămâne în vigoare OUG 194/2002 în forma de azi. Anul de tranziție are un rost: România își aliniază legea, iar firmele au timp să-și pună în ordine evidența permiselor.

Ce se schimbă, pe scurt

Cooperarea face diferența

Regulamentul îi tratează foarte diferit pe doi oameni aflați în aceeași situație, după felul în care se poartă din momentul în care au rămas fără drept de ședere.

Cine cooperează are de câștigat:

• termenul de plecare poate fi prelungit, de exemplu pentru cine intră într-un program de returnare și reintegrare (art. 5 alin. 4);
• autoritatea poate renunța la interdicția de intrare (art. 8 alin. 7);
• o interdicție deja dată poate fi retrasă, suspendată sau scurtată pentru cine dovedește că a plecat voluntar (art. 9 alin. 1);
• statele sunt obligate să aibă programe de returnare și reintegrare, cu sprijin logistic, financiar sau material, inclusiv în țara de întoarcere (art. 44).

A coopera înseamnă, concret (art. 18):

• să rămâi la dispoziția autorităților și să nu pleci în alt stat membru;
• să predai actele de identitate și de călătorie sau să ajuți la obținerea lor;
• să dai datele biometrice, adresa, telefonul și e-mailul și să anunți orice schimbare;
• să nu distrugi documente, să nu folosești identități false și să nu te opui îndepărtării;
• să te prezinți la autoritățile române sau la autoritățile țării tale când ești chemat.

Cine nu cooperează pierde aceste avantaje. Statul îi impune cel puțin o măsură de supraveghere: obligația de a rămâne într-o anumită zonă, de a locui la o adresă stabilită sau de a se prezenta periodic la autorități (art. 20). Termenul de plecare îi poate fi scurtat (art. 5 alin. 5). În plus, statul poate aplica (art. 22):

• refuzul sau retragerea permisului de muncă, acolo unde legea națională îl prevede;
• prelungirea interdicției de intrare până la maximul permis;
• sancțiuni financiare;
• sancțiuni penale, inclusiv închisoare, acolo unde legea națională le prevede;
• reducerea ajutoarelor și a sprijinului pentru returnarea voluntară.

Pentru pregătirea returnării, autoritățile pot percheziționa persoana și, cu ordin, locuința și pot ridica telefoane și alte bunuri relevante, fără consimțământul străinului (art. 21).

Cuantumul amenzilor rămâne cel din legea română: azi, între 400 și 1.200 lei pentru ședere ilegală, în funcție de durată (detalii în ghidul despre permisul de ședere).

Interdicția de intrare: trei lucruri de știut

Interdicția însoțește obligatoriu decizia de returnare în trei situații (art. 8 alin. 1): străinul este îndepărtat sub escortă, nu a plecat în termenul primit sau prezintă un risc de securitate. În restul cazurilor, autoritatea decide ținând cont de cât a cooperat străinul.

• Este valabilă pe teritoriul tuturor statelor membre, nu doar în România, și curge de la data la care străinul a ieșit efectiv din Uniune (art. 8 alin. 9).
• Poate fi aplicată și la controlul de frontieră de la ieșire, fără decizie de returnare, celui găsit cu șederea depășită, chiar și după ce a plecat (art. 8 alin. 4–5). Ieșirea din țară cu permisul expirat nu șterge întârzierea.
• Statul poate condiționa retragerea unei interdicții de plata costurilor îndepărtării (art. 9 alin. 5). Cine pleacă singur, în termen, nu ajunge aici.

De ce plecarea în alt stat UE înrăutățește lucrurile

Unii lucrători rămași fără acte în România încearcă să ajungă în alt stat membru și să o ia de la capăt acolo. Sub noul regulament, drumul acesta se închide din trei părți:

• mutarea fără drept în alt stat membru este motiv de îndepărtare forțată (art. 10 alin. 1 lit. d);
• este socotită, până la proba contrarie, risc de sustragere (art. 19 alin. 1), adică temei pentru luarea în custodie publică (art. 29);
• celălalt stat vede decizia românească în Sistemul de Informații Schengen și o poate executa direct, iar acolo începe o nouă perioadă de custodie (art. 30).

Ce poate face lucrătorul, în fiecare situație

Aproape fiecare situație are o ieșire, cu condiția să fie folosită la timp.

Ce are de făcut angajatorul

Regulamentul nu pune obligații noi pe firmă. Termenele de care depinde șederea unui lucrător trec însă, aproape toate, prin biroul angajatorului.

1. Ține evidența datelor de expirare. Cererea de prelungire se depune cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere. Pornește dosarul cu 60 de zile înainte.

2. La încetarea contractului, dă-i lucrătorului decizia de încetare în aceeași zi și explică-i că are 90 de zile în care un nou angajator poate depune cererea unică pentru el. Notifică IGI în termenul de 5 zile (art. 7 OUG 32/2026).

3. Nu ține la muncă un lucrător rămas fără drept de ședere. Este contravenție în OUG 194/2002, sancționată pentru fiecare lucrător.

4. Verifică cine dintre oamenii tăi este în amnistie. Pentru ei, termenul este 31 decembrie 2026, iar cererea pornește de la angajator.

5. Vorbește cu oamenii tăi despre asta. Mulți lucrători nu știu ce dată scrie pe permisul lor și ce se întâmplă după ea. O discuție de zece minute, în limba pe care o înțeleg, îi poate scuti de ani de interdicție.

Pe scurt

Surse

• Comunicatul Consiliului UE din 1 octombrie 2026
• Textul regulamentului adoptat de Parlamentul European și de Consiliu (PE-CONS 40/26)

---

Această resursă are caracter informativ și reflectă situația de la 11 octombrie 2026. Articolele citate sunt din textul regulamentului adoptat de Parlamentul European și de Consiliu (PE-CONS 40/26). Până la data de aplicare a regulamentului rămân valabile regulile din OUG 194/2002. Pentru o situație concretă, recomandăm consultarea IGI și a unui specialist.