Cât timp rămâne blocată garanția financiară din OUG 32/2026 și ce se întâmplă dacă străinul pleacă

Cele două garanții financiare din OUG 32/2026 — 1.000 euro/străin la angajatorul autorizat (art. 13) și 75.000 euro la agenția de plasare (art. 25) — sunt bani reali, blocați la Trezoreria Statului sau acoperiți printr-o scrisoare de garanție bancară. Prima întrebare pe care și-o pune orice firmă e simplă: cât timp stau banii ăștia blocați? Iar a doua vine imediat după: ce pățesc dacă lucrătorul pleacă?

Răspunsul scurt la prima întrebare este incomod: legea nu prevede un termen fix, iar norme de aplicare care să-l clarifice nu au fost publicate. Acest material sistematizează ce se știe sigur din textul ordonanței — și unde rămân semnele de întrebare.

Garanția angajatorului autorizat: 1.000 euro/străin (art. 13)

• se constituie înainte de emiterea autorizației, în lei la cursul BNR din ziua depunerii, în raport cu numărul de lucrători pentru care se solicită autorizarea (alin. (1)-(2));
• forma: mijloace bănești la unitatea Trezoreriei Statului sau scrisoare de garanție bancară emisă de o instituție bancară din România;
• se constituie în favoarea organului fiscal competent, iar autorizația este valabilă exact pentru numărul de străini pentru care s-a făcut dovada garanției (art. 17 alin. (2)).

Cât stă blocată la angajator

Art. 13 alin. (6) definește durata doar funcțional: garanția trebuie menținută pe toată perioada în care angajatorul are obligații față de străinii angajați. Practic, perioada minimă per lucrător se compune din:

• durata contractului individual de muncă — cât timp omul e angajat, obligațiile din art. 18 sunt active;
• plus 90 de zile după încetarea CIM — perioada de drept de ședere în care angajatorul are obligația de a pune străinul în legătură cu o agenție de plasare, iar în caz de eșec suportă costurile întoarcerii (art. 40 alin. (6)-(7));
• plus finalizarea oricărei proceduri de returnare sau îndepărtare aflate în curs — suma forfetară și costurile de returnare se execută din garanție.

Trei lucruri de reținut:

• eliberarea este doar la cerere: la expirarea perioadei, angajatorul solicită, iar ANOFM notifică organul fiscal pentru deblocare (alin. (7)); nu există eliberare automată;
• nu există eliberare parțială reglementată: dacă din 10 lucrători autorizați pleacă 5, textul nu prevede deblocarea a 5.000 euro;
• capătul perioadei de obligații nu are un reper calendaristic explicit în text — pentru planificarea fluxului de numerar, prudent este să consideri suma blocată pe toată durata în care ai măcar un străin angajat pe autorizația respectivă, plus minimum 3 luni după plecarea ultimului.

Garanția agenției de plasare: 75.000 euro + tranșe de 50.000 (art. 25)

• 75.000 euro pentru până la 250 de străini plasați, plus 50.000 euro pentru fiecare suplimentare cu 250 (alin. (2)-(3)) — în limită se numără exclusiv străinii cu viză de lungă ședere pentru angajare tip D/AM2 (art. 37 alin. (2));
• aceeași formă: Trezorerie sau scrisoare de garanție bancară, în favoarea organului fiscal.

Cât stă blocată la agenție

Art. 25 alin. (7) impune două condiții cumulative: garanția se menține pe toată durata valabilității autorizației și pe toată durata în care agenția are obligații față de străinii plasați. Consecințele:

• cât timp agenția funcționează, banii stau blocați permanent — autorizația e valabilă 2 ani și se prelungește pe perioade succesive de 2 ani, fără pauză între ele;
• chiar dacă agenția își încetează activitatea și nu prelungește autorizația, obligațiile per străin plasat curg în continuare: obligația de notificare din art. 39 alin. (1) lit. j) durează 2 ani de la începerea activității fiecărui străin, înregistrată în REGES-ONLINE, iar intermedierea schimbării de angajator (art. 40 alin. (4)) ține tot până la 2 ani;
• garanția poate fi cerută spre eliberare abia după ce se împlinesc 2 ani de la începerea activității ultimului străin plasat — și, ca la angajator, doar la cerere, prin notificarea ANOFM către fisc (alin. (8)), fără eliberare parțială la scăderea numărului de plasați.

În plus, pe durata unei suspendări a autorizației, garanția nu poate fi retrasă deloc (art. 31).

Ce consumă garanția

Din garanție se execută, la ambele categorii:

• suma forfetară de 2.000 euro pentru fiecare persoană pentru care IGI notifică îndepărtarea (art. 14, art. 26);
• costurile de returnare în statul de origine, atunci când străinul intră în ședere ilegală ori dreptul de ședere îi este anulat sau revocat;
• costurile suportate de autorități pentru cazarea, masa, îngrijirea sau sprijinul străinilor aflați în situații de vulnerabilitate sau risc;
• amenzile contravenționale aplicate în baza ordonanței, cuprinse în titluri executorii și neachitate în termenul legal.

După orice executare, garanția trebuie reîntregită în 30 de zile — nerespectarea termenului e motiv de suspendare a autorizației, la ambele categorii. Iar în cazurile grave (exploatare constatată, autorizație obținută cu documente false), garanția se pierde integral la bugetul de stat.

Cât trebuie să stea străinul la muncă

Pentru lucrător nu există o durată minimă obligatorie — dar libertatea lui e îngrădită în trepte, de la data începerii activității înregistrată în REGES-ONLINE:

• primele 6 luni: nu poate avea inițiativa schimbării angajatorului (art. 40 alin. (2)); singura excepție e încălcarea gravă a contractului de către angajator (alin. (3));
• între 6 luni și 2 ani: poate schimba angajatorul, dar doar prin agenția de plasare care e parte în contractul de plasare (alin. (4));
• după 2 ani: iese din regimul special și schimbă angajatorul în condițiile generale din OUG 194/2002.

Dacă CIM încetează înainte de termen, străinul are 90 de zile de drept de ședere legală, în care agenția trebuie să depună diligențe pentru cel puțin 2 oferte de loc de muncă. Fără un nou contract în acest termen, are obligația să părăsească România (art. 40 alin. (1) lit. e)) — iar dacă rămâne, intră în ședere ilegală și se declanșează returnarea, plătită din garanție, plus forfetarul de 2.000 euro.

Dacă străinul pleacă legal în alt stat

Restricția de 6 luni privește schimbarea angajatorului în interiorul României, nu dreptul de a pleca. Art. 40 alin. (1) lit. e) prevede explicit varianta întoarcerii în statul de origine sau într-un alt stat în care i se permite intrarea. Plecarea voluntară și legală — înainte sau după 6 luni — nu e o încălcare.

Consecințele financiare pentru firmă diferă radical față de scenariul șederii ilegale:

• forfetarul de 2.000 euro se declanșează doar la îndepărtare — plecare voluntară, legală, în termen = fără forfetar;
• costurile de returnare din garanție se activează când străinul intră în ședere ilegală sau dreptul îi e anulat/revocat — dacă pleacă singur, pe banii lui, în termenul legal, garanția nu e atinsă.

Pragurile care dor: 20% și 30%

Expunerea reală la plecările premature nu e garanția, ci pragurile procentuale, calculate pe oricare 6 luni consecutive:

• peste 20% dintre lucrătorii cu CIM care își pierd dreptul de ședere valabil sau viza valabilă → retragerea autorizației agenției (art. 32), respectiv pierderea dreptului angajatorului de a solicita o nouă autorizație pentru 36 de luni (art. 19 alin. (1) lit. c));
• la agenții, suplimentar: peste 30% refuzuri de viză sau peste 30% cereri unice soluționate negativ în ultimele 6 luni → suspendarea autorizației (art. 30).

Important: textul numără pierderea dreptului de ședere prin împlinirea termenului de 90 de zile fără distincție între "a plecat legal în alt stat" și "a dispărut". Cum vor trata autoritățile plecările voluntare documentate (ieșire înregistrată la frontieră) rămâne o întrebare deschisă, fără normă de aplicare publicată.

Practic: Trezorerie sau scrisoare de garanție bancară?

Pentru că orizontul deblocării e nedefinit — la agenții practic nelimitat cât timp activitatea continuă — diferența dintre cele două forme devine decizie de trezorerie:

• depozitul la Trezorerie îngheață capitalul pe termen nedeterminat, fără dobândă;
• scrisoarea de garanție bancară nu blochează cash-ul, dar costă un comision anual (uzual 1-3% din valoare, în funcție de bancă și de bonitatea firmei) și de regulă presupune garanții colaterale față de bancă.

Pe scurt

1. Nu există termen fix de deblocare nicăieri în lege — durata e definită prin existența obligațiilor, nu calendaristic.
2. Angajator: minimum durata CIM + 90 de zile + eventuale proceduri de îndepărtare în curs.
3. Agenție: permanent cât e autorizată; după încetare, până la 2 ani de la începerea activității ultimului străin plasat.
4. Eliberarea e doar la cerere, fără eliberare parțială și fără termen de soluționare reglementat.
5. Plecarea legală a străinului în alt stat nu consumă garanția — dar poate conta la pragurile de 20%/30%, unde textul nu distinge între plecare documentată și dispariție.

---

Material informativ, nu consultanță juridică. Text de referință: OUG nr. 32/2026 (Monitorul Oficial nr. 335 din 27.04.2026), în forma în vigoare la data redactării. Normele de aplicare privind procedura de eliberare a garanțiilor nu erau publicate la această dată.